Mergem înapoi în timp, mai exact în primavera anului 1954. Totul a început în statul american Washington, într-un orășel numit Bellingham. Ciobituri și mici defecte au apărut pe parbrizele mașinilor cu o frecvență fără precedent. S-au raportat atunci foarte multe cazuri. Trebuie menționat că toate acestea se petreceau în mijlocul secolului 20, în Statele Unite ale Americii, în timpul Războiului Rece.
Cetățenii au fost oarecum panicați de acest fenomen (reflectând mentalitatea acelor timpuri) care părea straniu. Unii au dat vina pe radiații cosmice, alții pe acid emis de insecte zburătoare sau pe resturi rămase de la bombele atomice care erau testate în acea perioadă. Unele motive pot părea absurde în acest moment, dar acestea au fost luate în serios atunci. Fenomenul s-a răspândit repede în restul statului Washington ajungând pe la mijocul lunii aprilie și în Seattle. Guvernatorul statului Washington, o echipă de cercetători și chiar președintele american Eisenhower au fost notificați de acest fenomen.
Dar ce s-a întâmplat de fapt?
A fost doar o isterie, vandalism sau consecințele bizare al testelor nucleare? Autoritățile au analizat în jur de 15.000 de cazuri investigațiile arătând că nu a fost nicidecum vorba de vandalism sau de elemente radioactive. Au început să fie raportate întămplări similare și în alte state americane, dar și în Canada. Într-un mod curios însă, niciuna dintre acestea nu au implicat deteriorarea geamurilor laterale la mașini sau la case.
Motivul apariției acestui fenomen a fost, se pare, mult mai simplu. A fost vorba de fapt de o isterie în masă. Oamenii au devenit mult mai atenți la aceste ciobituri care au apărut pe parbrizele mașinilor decât de obicei. Un număr din ce în ce mai mare de oameni au fost focusați pe acest lucru și astfel s-a răspândit ”fenomenul bizar”. Numărul ciobiturilor nu era cu mult mai mare decât de obicei plus că media a făcut un caz mai mare decât ar fi trebuit din acest fenomen.
V-a plăcut acest articol? Spune-ti-ne părerea voastră cu ce ați citit.
